Ce este femeia?Dar ce este barbatul??

Ce este femeia?Dar ce este barbatul??

Femeia = bucata de carne de care sa te tii cînd faci sex..
De ce au femeile picioare? Pt ca altfel ar lasa urme ca melcii..
Ca sa fim chit, sa nu-mi sara feministele-n cap si sa ma adore misandrele
Barbatul merge la D-zeu si-L întreaba:
- Doamne, de ce-ai facut femeia asa frumoasa?
- Ca s-o iubesti tu!
- si de ce-ai facut-o asa proasta?
- Sa te iubeasca ea pe tine!!

sau o alta varianta cenzurata :))


Ce e femeia?
Ceva ce se îngrasa la sâni, la burta si la fund, si slabeste numai la sâni.
Ce e barbatul?
Ceva ce se îngrasa numai la burta, niciodata la puta, si de slabit nu mai slabeste niciodata.

Lumina secreta

Doresc sa beau, sa stau

linga apa

neagra, tulbure si nemiscata

ca un poem al darurilor

zorit de mine noaptea, aici, printre

gheata

si privirea ta care naste

in infinit, apusul meu.

Incepuse sa citeasca de citeva zile.A abandonat cartea din pricina afacerilor urgente, insa in diligenta, intorcindu-se la mosie, a reluat lectura: intriga, personajele il atrageau treptat, in seara aceea dupa ce ii scrisese majordomului dispozitiile cauzate de inspectia mosiei, se retrase in biroul sau ce dadea inspre gradina cu trandafiri.Asezat in fotoliul sau preferat, cu spatele la usa, lectura ultimul capitol al romanului in timp ce lumina lampii juca umbre si naluci pe chipul sau.Incerca voluptatea, apoi placerea desprinderii de realitate; fiecare paragraf insufletea imaginile, dand realitatii miscare si culoare.Se identifica cu suferinta femeii, desi in viata se calauzea dupa un alt set de principii.Banuise de la inceput idila celor doi, asteptase un timp sa reia lectura (devenise usor melancolic o perioada, ceea ce starnise banuiala servitorilor) , apoi asistase ca martor la ultima intalnire din conac.Mai intai intra, tematoare, femeia; apoi amantul cu obrazul si mana sangerind.Ea ii indeparta singele cu buzele, el ii respingea mangaierile nu din dorinta de virilitate sau de teama frivolitatii, ci mai degraba avea nevoie de hotararea sa, era singuratatea unei decizii finale.Pumnalul de la piept vibra odata cu libertatea sa ingradita.Nici rugamintile ei nu reuseau sa-l zdruncine; cumplita repetitie a alibiurilor, minciunilor, greselilor se sfarsise.Venise vremea, acea schita a trupului care trebuia distrus- tablou intregit de femeia care saruta un trup ranit.Se intuneca deja.Fara sa priveasca apusul atat de drag lui, se indrepta spre casa.Se opri doar s-o priveasca stand in usa conacului; aproape ca ii mirosea parul ravasit de vant.Gasi aleea spre casa, intra si isi aminti cuvintele ei: un vestibul, o scara cu covor rosu, doua usi.Nimeni in prima incapere, nimeni in cea de-a doua.Usa de la birou si pumnalul in mana sa, lumina lampii patrunzand rosie in carne, fotoliul mare din piele, capul omului din fotoliu citind un roman.

Mihai Persinaru

Imagica

Peste suflul metalic al marii se ghicea privirea ei rece.Efectul era asemanator unui anumit eveniment petrecut pe strada Gen. Carlos Segura: probabil un barbat inalt,cu parul blond si pardesiu subtire se plimba fara un scop anume,tinand intre dinti o tigare mentolata autohtona.Faptul e banal si chiar ireperabil intr-o zi d toamna,insa actiunile barbatului,mai ales privirea sa conlucra enigmatic spre o simfonie ciudata a iubirii; simtea mentolul tigarii in rotocoalele asezate pe cerul gurii tapetat mai devreme cu ciocolata mexicana,apoi racoarea aerului peste mainile aspre,de la vreo fereastra inspira o aroma d vanilie...ochii ii lacrimau,poate de la tigare,in orice caz,aerul era tare aici,culorile erau vii odata cu agitatia din piata,odata cu parul negru al femeilor.Era o aparitie noua in peisaj,negustoresele isi atingeau soldurile de mainile lui,mai incolo se vindeau portocale galbene ca o zi de vara umeda,banane aromate,seminte de dovleac prajite in
tavi mari; inca simtea greutatea din picioare,aici se pare ca aerul iti colora oasele,se depunea peste piele daca respirai prea mult,sau priveai spre ochii negri vrajiti.Nu lua in seama aspectul,se departa de tarabe,spre un drum care cobora spre plaja.Peste un palc d tufisuri salbatice isi intinse pardesiul si privi spre mare.Nu era obosit,era inalt si blond si imbibat cu aer negru peste piele; respira de mai multe ori,mai incet,o mana ii aluneca peste nisip,mai incet,apoi adormi.Ea il privea in nemarginirea ei,se mira imperceptibil,respira o adiere usoara,rece si multa vreme continua sa priveasca cel mai frumos inecat din lume.


Mihai Persinaru

Blog pentru toti

Un blog pentru toti in care fiecare isi prezinta povestea sau ceea ce creeaza.Voi cum rezistati in tara asta?In tara asta plina de nimeni,praf,mizerie,care ne sufoca si la propriu si la figurat?cum reusiti sa supravietuiti?Hai sa ne vedem aici des si sa luam cate o gura de aer "barfindu-i" pe ceilalti.