Imagica

Peste suflul metalic al marii se ghicea privirea ei rece.Efectul era asemanator unui anumit eveniment petrecut pe strada Gen. Carlos Segura: probabil un barbat inalt,cu parul blond si pardesiu subtire se plimba fara un scop anume,tinand intre dinti o tigare mentolata autohtona.Faptul e banal si chiar ireperabil intr-o zi d toamna,insa actiunile barbatului,mai ales privirea sa conlucra enigmatic spre o simfonie ciudata a iubirii; simtea mentolul tigarii in rotocoalele asezate pe cerul gurii tapetat mai devreme cu ciocolata mexicana,apoi racoarea aerului peste mainile aspre,de la vreo fereastra inspira o aroma d vanilie...ochii ii lacrimau,poate de la tigare,in orice caz,aerul era tare aici,culorile erau vii odata cu agitatia din piata,odata cu parul negru al femeilor.Era o aparitie noua in peisaj,negustoresele isi atingeau soldurile de mainile lui,mai incolo se vindeau portocale galbene ca o zi de vara umeda,banane aromate,seminte de dovleac prajite in
tavi mari; inca simtea greutatea din picioare,aici se pare ca aerul iti colora oasele,se depunea peste piele daca respirai prea mult,sau priveai spre ochii negri vrajiti.Nu lua in seama aspectul,se departa de tarabe,spre un drum care cobora spre plaja.Peste un palc d tufisuri salbatice isi intinse pardesiul si privi spre mare.Nu era obosit,era inalt si blond si imbibat cu aer negru peste piele; respira de mai multe ori,mai incet,o mana ii aluneca peste nisip,mai incet,apoi adormi.Ea il privea in nemarginirea ei,se mira imperceptibil,respira o adiere usoara,rece si multa vreme continua sa priveasca cel mai frumos inecat din lume.


Mihai Persinaru