Lumina secreta

Doresc sa beau, sa stau

linga apa

neagra, tulbure si nemiscata

ca un poem al darurilor

zorit de mine noaptea, aici, printre

gheata

si privirea ta care naste

in infinit, apusul meu.

Incepuse sa citeasca de citeva zile.A abandonat cartea din pricina afacerilor urgente, insa in diligenta, intorcindu-se la mosie, a reluat lectura: intriga, personajele il atrageau treptat, in seara aceea dupa ce ii scrisese majordomului dispozitiile cauzate de inspectia mosiei, se retrase in biroul sau ce dadea inspre gradina cu trandafiri.Asezat in fotoliul sau preferat, cu spatele la usa, lectura ultimul capitol al romanului in timp ce lumina lampii juca umbre si naluci pe chipul sau.Incerca voluptatea, apoi placerea desprinderii de realitate; fiecare paragraf insufletea imaginile, dand realitatii miscare si culoare.Se identifica cu suferinta femeii, desi in viata se calauzea dupa un alt set de principii.Banuise de la inceput idila celor doi, asteptase un timp sa reia lectura (devenise usor melancolic o perioada, ceea ce starnise banuiala servitorilor) , apoi asistase ca martor la ultima intalnire din conac.Mai intai intra, tematoare, femeia; apoi amantul cu obrazul si mana sangerind.Ea ii indeparta singele cu buzele, el ii respingea mangaierile nu din dorinta de virilitate sau de teama frivolitatii, ci mai degraba avea nevoie de hotararea sa, era singuratatea unei decizii finale.Pumnalul de la piept vibra odata cu libertatea sa ingradita.Nici rugamintile ei nu reuseau sa-l zdruncine; cumplita repetitie a alibiurilor, minciunilor, greselilor se sfarsise.Venise vremea, acea schita a trupului care trebuia distrus- tablou intregit de femeia care saruta un trup ranit.Se intuneca deja.Fara sa priveasca apusul atat de drag lui, se indrepta spre casa.Se opri doar s-o priveasca stand in usa conacului; aproape ca ii mirosea parul ravasit de vant.Gasi aleea spre casa, intra si isi aminti cuvintele ei: un vestibul, o scara cu covor rosu, doua usi.Nimeni in prima incapere, nimeni in cea de-a doua.Usa de la birou si pumnalul in mana sa, lumina lampii patrunzand rosie in carne, fotoliul mare din piele, capul omului din fotoliu citind un roman.

Mihai Persinaru